Selectari de informatii despre pietele vinului
in citeva tari.
Some notes on wine market in selected countries.

Canada

In contextul mondial Canada este un producator relativ mic de struguri pentru prelucrarea industriala. De exemplu in provincia Ontario roada in 1997 la strugurii de soiuri tehnice (vitis vinifera si hibrizi francezi) a fost de 32.300 tone, iar in British Columbia numai de 7.000 tone. Deaceea vinariile canadiene sunt foarte mult dependente de vinurile si mustul importat in productia asa ziselor vinuri canadiene care sunt de obicei cupajate cu soiurile locale.

Industria vinicola canadiana depune eforturi enorme de a-si cistiga reputatia printre consumatorii locali raspindind in presa informatia privind premiile obtinute la competitiile internationale de catre Alianta producatorialor de vinuri de calitate din Ontario si British Columbia cu toate ca aceste vinuri reprezinta numai un procent foarte mic din piata Canadei.

Organizatiile straine ce se ocupa cu comercializarea vinurilor in Canada sunt foarte active si utilizeaza urmatoarele metode de promovare a productiei lor: degustari publice, participarea la expozitiile vinicole din Canada, publicarea anunturilor de reclama, folosirea serviciilor scriitorilor despre vin s.a.

Statisticile importurilor arata ca consumul de vinuri in 1996 a fost mai mare decit in 1995, iar in 1997 mai mare decit in 1996. Cresterea a fost acompaniata de o sporire a interesului consumatorilor fata de vinuri. Cu toate acestea scaderea puterii de cumparare a dolarului canadian actioneaza negativ asupra nivelului preturilor la vinurile importate. Datele statistice arata ca consumatorii prefera mai mult vinurile rosii.

Canada a introdus incepind cu 1996 un sistem de protejare a denumirilor locale la vinuri si bauturi alcoolice tari. Pina acum au fost inregistrate doua denumiri geografice (Whiskey Canadian si Whiskey Canadian Rye). La moment in opinia publicului se afla patru denumiri de vinuri (Fraser Valley, Similkameen Valley, Vancouver Island si Okanagan Valley) care vor fi inregistrate daca nu vor aparea obiectii.

Marea Britanie

In ultimii zece ani (1985 - 1995) consumul de vin a crescut cu aproximativ 150%. Importurile de vinuri din tarile terte (care nu sunt membre ale UE) au crescut cu 35% sau 273.000 hl in comparatie cu anul 1995. Din contra, importurile din UE s-au micsorat in aceasta perioada.

Importul din SUA a crescut in 1996 cu 51% sau 181.000 hl fata de 1995 si cu 28% sau 350.000 hl in 1997 fata de 1996. Chile si Africa de Sud au investit foarte multe resurse in promovarea vinurilor lor pe piata britanica si ca rezultat au obtinut in 1996 cresteri ale vinzarilor de 91% si respectiv 30% fata de 1995. Aceeasi situatie s-a produs si cu Australia care a obtinut cresteri de 40% pe parcursul aceleasi perioade.

Marea Britanie in mod traditional a favorizat importul de vinuri din Europa de Vest, dar in ultima perioada a fost invadata de o avalansa de vinuri de caliatate din alte parti ale lumii.

Cu toate acestea Franta detine intietatea cu 30% din piata britanica (scazind de la 39% in 1994 si 32% in 1995). Ea a cheltuit milioane de dolari in ultimii ani pentru publicitate, inclusiv publicitatea televizata.

Germania, al doilea exportator dupa importanta a pierdut 3% din piata in 1996 si detine acum numai 12%. Importurile din Italia au scazut si ele si au reprezentat 13% in 1996. Spania detine locul patru cu 10% in 1996.

Vinurile sunt consumate in Marea Britanie ca si in alte tari in locuri publice (restaurante, baruri, hoteluri, etc.) sau la domiciliu, fiind procurate in prealabil din magazine. Barurile, restaurantele si hotelurile procura vinuri preponderent (80%) din tarile cu traditii in domeniu (Franta, Germania, Italia, Spania). In supermarket-uri sunt vazute mai mult vinurile din lumea noua: Chile (+100%), SUA (+64), Africa de Sud (+48%), Australia (+41%).

Cele mai populare la moment sunt vinurile albe, mai ales la femei. Ele sunt preferate de consumatorii incepatori fiind mai lejere si mai eiftine. Vinurile rosii, din contra fac parte din preferintele consumatorilor cu experienta din categoria de virsta inalta. In urmatorii ani consumul de vinuri rosii va creste mai repede decit consumul de vinuri albe.

Consumatorii britanici au inceput sa se descurce foarte bine in soiurile de poama, deaceea ei se staruie sa diversifice consumul de vinuri.

Austria

Productia joasa de vin in 1996 - 1997 (2,1 miloane hl si respectiv 1,8 milioane hl) au redus stocurile de vin la un nivel minim record de 2,3 milioane hl la sfirsitul lui 1997. In mod normal stocurile de vin se situaza in jurul cifrei de 5 milioane hl, ceea ce reprezinta productia de vinuri pe doi ani medii.

Roada proasta pe parcursul a ultimilor doi ani a redus prezenta vinurilor austriece in magazine. Consumul fiind stabil, de 2,5 milioane hl, au crescut respectiv si vinzarile de vinuri importate. Cota parte a vinurilor austriece a scazut de la 74,4% in al treilea trimestru al anului 1996 la 44,5% in aceeasi perioada a anului 1997. In schimb cota parte a vinurilor importate, si in special a celor italiene a crescut de la 24,6% la 28,5%, iar a celor de o calitate mai inferioara importate din alte tari ale UE si Ungaria de la 1,2% la 27%.

In Austria exista limitari ale productiei de struguri la ha. Roada mica din 1997 a facut ca producatorii de vinuri sa ceara de la Ministerul Agriculturii ridicarea acestei bariere, cel putin pentru 1998, cerinta ce a fost respinsa. Ca rezultat au crescut importurile de vinuri de calitate joasa si la pret mic. Acest sector este deja dominat de marcile straine.

In 1999 va intra in vigoare o noua reglamentare privind denumirile de origine, similara celor din Franta si Italia. Vor fi introduse reglementari privind etichetele. In prezent in Austria exista 34 soiuri de poama aprobate pentru producerea vinurilor de caliate si 16 regiuni vinicole.

Suedia

Consumul de vinuri de masa a crescut de la 12,6 l in 1995 la 13,3 l in 1996, in timp ce consumul bauturilor tari descreste. Politica sociala suedeza de a reduce consumul de alcool (cu 25% din 1980 pina in 2000 in corespundere cu scopurile OMS care au fost adoptate de Suedia) nu s-a atins scopurile. In realitate reducerea a avut loc cu numai 5%, ceea ce favorizeaza consumul bauturilor alcoolice lejere in defavoarea bauturilor tari. Vinzarile de vodca, care este un produs national suedez, s-au redus in comparatie cu vinzarile de vinuri. Consumatorii tineri prefera vinul si berea.

In Suedia exista monopolul de stat asupra producerii si comercializarii productiei alcoolice reprezentat prin doua societati: V&S si Systembolaget.

Suedia nu este o tara producatoare de vin, deaceea vinurile sunt importate pe piata pe doua cai: imbuteliate direct de la producator sau in vrac si cupajate la vinariile locale.

Dupa multi ani de dominare a pietei suedeze, Franta a fost nevoita sa cedeze pozitiile Spaniei care acopera la moment aproximativ o treime din piata vinurilor de consum curent. SUA si Australia cistiga noi cumparatori si au in prezent fiecare cite 7% din totalul vinzarilor de vinuri de consum curent. Alti noi veniti ca Africa de Sud si Ungaria au acaparat si ei de la Franta o cota din piata ca rezultat al boicotului fata de produsele franceze legat de continuarea experientelor atomice in Pacificul de Sud.

Preturile la produsele alcoolice sunt relativ stabile. Impozitarea productiei se face pe baza continutului de alcool si favorizeaza consumul de vinuri si bere in defavoarea bauturilor alcoolice tari. Preturile in retelele de vinzari cu amanuntul sunt stabilite de catre monopolul de stat Systembolaget si sunt identice. Preturile in restaurante, baruri s. a. sunt libere.

Publicitatea directa a produselor alcoolice este interzisa in Suedia. Cu toate acestea Systembolaget a publicat citeva pagini de reclama in presa periodica, imaginile insa fiind acoperite de pahare mari pentru vin. O alta metoda de publicitate sunt vitrinele magazinelor si vitinele cu vinuri in supermarket-uri. Scriitorii despre vin au devenit foarte la moda, ei fiind invitati de doua ori pe luna pentru testarea noilor produse. Ca rezultat in presa apar articole despre nile vinuri.

Israel

Israelul colecteaza aproximativ 40.000 tone struguri anual. In ultimii ani au fost sadite vii de soiuri de calitate care vor da roada pina in anul 2000. In prezent statul Israel are plantate la vreo 2000 ha de vita de vie de pe care se produc aproximativ 25 miloane de sticle de vin.

Guvernul israelit si-a protejat intotdeauna industria vinicola. Piata interna este dominata de o singura vinarie, Carmel Oriental care controleaza 85% din totalul vinzarilor. In ultimii ani au mai aparut citeva vinarii mici, unele fiind intreprinderi mixte, cu volumul de productie de numai citeva mii de sticle. Preferintele consumatorilor au inceput sa se schimbe de la vinurile semi dulci la vinurile semi seci si seci. A crescut cererea la vinurile rosii de calitate, dar industria domestica nu poate sa le furnizeze in cantitati suficiente. In ultimii doi trei ani au fost importate cantitati din ce in ce mai mari de vinuri de calitate medie si superioara din Australia, Africa de Sud, Chile si Europa in ciuda taxelor vamale mari.

Consumul pe cap de locuitor este estimat intre 5 si 7 litri. Populatia depaseste putin 5,5 milioane dintre care aproape un milion sunt musulmani.

Pentru a exporta productia vinicola in Israel este necesar de respectat unele cerinte. In primul rind eticheta trebuie sa contina toata informatia in limba ebraica si in limba tarii producatoare. A doua conditie nu este obligatorie. Literele in limba a doua nu trebuie sa fie mai mari decit cele in ebraica. Eticheta trebuie sa contina: numele si adresa producatorului, tara de origine, numele si adresa importatorului, volumul in unitati metrice si taria. Daca vinul nu este koser, eticheta trebuie sa mentioneze aceasta cu litere mari ebraice. Eticheta trebuie sa indice orice aditivi sau conservanti utilizati in vin. Importatorul trebuie sa prezinte analizele de laborator din tara de origine. Deasemenea se prezinta mostre la Institutul Israelian al Vinului pentru analize adaugatoare. Importul se admite numai in cazul cind sunt prezentate ambele certificate. Institulul abroba deasemenea design-ul etichetei. In Israel mai exista procedura de certificare kasrut care presupune controlul procesului de producere a vinului din punct de vedere al respectarii canoanelor religioase. Conform legilor statului Israel numai Consiliul Rabinilor Superiori din Israel are dreptul de a da asa fel de certificat. In unele cazuri Consiliul poate delega autoritatea sa unei organizatii sau persoane fizice. In cazul daca vinul nu este koser, el nu poate fi stocat in supermarket-uri, hoteluri sau restaurante koser. In ultima vreme s-au facut aparitia pe piata vinuri koser din Italia si Franta.

Bulgaria

In prezent industria vinicola din Bulgaria are de infruntat doua probleme majore: micsorarea suprafetei cultivate cu vita de vie de la 100.000 ha la 70.000 ha; si imbatrinirea viilor si lipsa de plantatii tinere. Din aceste motive aprovizionarea cu materie prima pentru prelucrare este limitata atit din punct de vedere calitativ cit si cantitativ.

O alta problema a aparut odata cu privatizarea fabricelor de vin. In prezent producatorii de vinuri sunt separati de producatorii de struguri ceea ce face relatiile lor foarte dificile. Ca rezultat nu se fac investitii in mentinerea si renovarea viilor.

Piata locala a vinului se afla in prezent in stagnare datorita cererii joase ca rezultat a devaluarii valutei nationale bulgare.

Deaceea majoritatea vinurilor produse in Bulgaria merg la export. Exporturile catre Rusia s-au blocat in ultima perioada, cauza fiind reglementariile neclare privind importul produselor alcoolice in Rusia. Mai precis aceste reglementari prevestesc introducerea eventuala a monopolului de stat in comertul cu bauturi alcoolice. In prezent exportatorii bulgari platesc 0,5 USD/litru pentru vinuri de consum curent, aceasta fiind o taxa de import destul de ridicata. In 1996 Bulgaria a exportat in Rusia numai 60 milioane litri in comparatie cu 360 milioane exportate in mod traditional acum citiva ani.

Exportul vinului din Bulgaria catre tarile Uniunii Europene a avut mai mult succes. Cotele de 34 milioane sticle si 11 milioane litri in vrac au fost completate. In viitorul apropiat vor avea loc negocieri cu Uniunea Europeana privind comertul cu vinuri in perioada 1998-2000, unde Bulgaria va cere ridicarea cu 50%-60% a acestor cote. Cei mai mari cumparatori sunt Marea Britanie cu 30 milioane sticle si Germania cu 15 milioane sticle.

O eventuala introducere a monopolului de stat in Rusia va duce la reorientarea exportului vinului din Bulgaria spre tarile Uniunii Europene. Calitatea inalta a vinului si costurile mici de productie combinate cu o strategie adecvata de marketing pot face vinurile bulgare si mai competitive pe piata europeana, mai ales in Marea Britanie si Germania. Este de asteptat deasemenea ca sub unele circumstante unii exportatori bulgari vor incerca sa intre pe piata la preturi de dumping.

Japonia

Conform datelor oficiale statistice, Japonia satisface aproximativ 35% din necesitatile consumului local. Cu toate acestea legile japoneze sunt foarte vagi in definirea produselor care pot fi marcate ca "Fabricat in Japonia". Deaceea foarte mult vin definit ca japonez dupa origine in realitate este un cupaj dintr-un vin local si un vin importat sau produs din must importat. Calcularea productiei de struguri in Japonia este cam dificila si poate fi numai aproximata. Ministerul Agriculturii din Japonia declara ca productia de struguri este probabil mai mica de 5%. Importurile de vin in vrac au crescut brusc in 1997, ceea ce explica cresterea productiei vinurilor japoneze pe parcursul ultimului an.

Pe parcursul a ultimelor doi ani consumul de vin in Japonia a cunoscut o revitalizare datorita refacerii prezentei vinurilor pe politele supermarket-urilor. Preturile medii pe sticla au scazut dramatic, ceea ce a dus la cresterea cantitatii de vin consumat. Cu toate acestea din punct de vedere valoric cresterea a fost mai modesta. Multe vinuri populare care se vindeau in perioada 1991 - 1993 la pretul de 15 - 20 dolari SUA au scazut in prezent la 5 - 10 dolari. Consumul mediu pe cap de locuitor in Japonia este de un litru, ceea ce este inca foarte putin in comparatie cu tarile europene si chiar cu Australia (19 litri) si SUA (10 litri).

Aproape 75% din vinul importat in Japonia este imbuteliat. Disponibilitatea strugurilor pentru prelucrarea tehnica este redusa datorita unei piete foarte dezvoltate pentru strugurii proaspeti. Vinurile locale se cupajaza de regula cu vinurile iftine importate si le permite producatorilor sa marcheze vinul ca "Fabricat in Japonia".

Piata vinului importat este compusa de regula din trei categorii: vin imbuteliat, sampanie si vin in vrac. Importurile vinurilor imbuteliate au crescut cu 25% in comparatie cu 1996, ceea ce demonstreaza tendinta detailistilor japonezi de a obtine reduceri la procurarea vinurilor din Europa si Chile. La fel a crescut si importul vinurilor in vrac.

China

Consumul de vin in China a crescut rapid pe parcursul ultimilor ani. Cu toate ca in China sunt 110 vinarii, numai 20 din ele sunt adaptate la producerea in masa, restul fiind artizanale. Multe din aceste 20 sunt intreprinderi mixte cu parteneri francezi. Oferta de vin si mai ales de vin rosu sec nu poate face fata cererii crescinde de vin din cauza insuficientei de struguri. Prin urmare au crescut importurile de vinuri. In prezent consumul mediu anual pe cap de locuitor in China este de numai 0,3 l in comparatie cu 6 litri in lumea intreaga, iata de ce potentialul pietei chineze este enorm.

Productia anuala de vin in China a fost de 180.000 tone in 1994, 300.000 tone in 1996 si a crescut pina la 560.000 tone in 1997. Marcile locale de vin sunt Marele Zid, Dinastia, Pecetea Dragonului, Lihua, Tonghua si Zhangyu. Dar productia locala este departe de a satisface cerintele de 700.000 tone de vin anual.

Care este cauza cresterii consumului de vin in China. In primul rind a avut loc o crestere a standardelor de viata ale populatiei. Consumatorii au inceput sa atraga mai multa atentie calitatii vietii si sa procure bauturi nutritive, vinul fiind unul din ele. Multi chinezi au citit studiul facut de Universitatea din Harvard referitor la actiunea benefica a vinului asupra singelui. In al doilea rind a crescut comunicarea intre oameni si ea presupune consumul bauturilor alcoolice legere (la dineuri, banchete, petreceri) luind locul celor tari. La inceputul anilor 80 vinul Marele Zid a fost numit bautura nationala pentru bancheturi.

Singapore

Se estimeaza ca piata singapureza pentru vinurile rosii, albe si rose in 1996 a reprezentat 3.967.013 litri. In acelasi timp dimensiunile pietei pentru sampanie au fost de 540.475 litri, iar pentru sake de 337.160 litri. Piata vinului a crescut in perioada 1994 - 1996 cu 22 - 24%. Motivele sunt urmatoarele: in primul rind a crescut consumul de vinuri in rindurile localnicilor. In al doilea rind a fost dusa o politica de stimulare a consumului de vinuri in mass media. In al treilea rind a crescut influenta culturii europene prin intermediul studentilor care au invatat in Europa. In al patrulea rind a crescut numarul supermarket-urlor care duc o politica de promovare a vinurilor, ajutate de ambasadele Australiei si Frantei. Si in al cincilea rind a crescut numarul de baruri in care se consuma vin. Pe parcursul a urmatorilor cinici ani se asteapta o crestere medie anuala de 20%. Vinurile rosii au perspectiva mai buna decit cele albe.

Productia locala a vinului este foarte mica. Aproape toate vinurile disponibile in Singapore sunt importate. Importurile au crescut cu 61% in perioada 1992 - 1996. Cei mai mari exportatori ai vinului sunt Franta, Australia si SUA. In cazul sampaniei furnizorii principali sunt: Franta, Spania, Australia. Vinurile franceze sunt foarte populare mai ales datorita renumelui ca fiind vinuri de caliate. Cu toate acestea unii consumatori cauta vinuri din regiuni si tari vinicole mai tinere ca Australia, California, Africa de Sud si Chile. Vinurile in cauza au reputatia de a fi mai ieftine ca vinurile franceze.

In 1995 nerezidentii reprezentau mai mult de 50% din consumatorii de vinuri. Cu toate acestea singaporezii au inceput sa aprecieze vinul la fel ca si persoanele straine. In prezent se estimeaza ca piata consumatorilor de vinuri este compusa din rezidenti si nerezidenti in proportie de 50% la 50%. Majoritatea consumatorilor autohtoni sunt persoane cu studii, care au invatat in Europa si SUA si care au un venit de aproximativ 1290 dolari SUA din categoria de virsta de 25 - 40 ani. Barbatii consuma mai mult vin ca femeile.

Consumul de vinuri rosii a crescut mult pe parcursul a ultimilor ani. Vinzarile de baza consista din vinuri la pret mic (16-23 dolari SUA) in sticle cu volum de 0,75 l care este cel mai popular.

Adaosurile de import se situeaza intre 20 - 30 %, iar cele comerciale de 18 - 30%. Accizele in Singapore pentru vinurile linistite sunt de 6,13 dolari SUA pe litru, iar pentru sampanie de 8,39 dolari SUA pe litru. Etichetele trebuie sa contina informatie in limba engleza si trebuie sa contina denumirea vinului, denumirea de marca, ingredientele, taria, volumul net al vinului, tara si regiunea de origine si denumirea si adresa importatorului.

Korea de Nord

Asociatia producatorilor de bauturi alcoolice din Korea a estimat producerea vinului in 1996 la 2.300.000 l., ceea ce este cu 10% mai putin decit in 1995. Majoritatea vinurilor koreene sunt de origine straina, fiind aduse si imbuteliate in Korea. Productia de struguri in Korea este foarte mica si se presunune ca ea va disparea in curind, vinurile locale fiind necompetitive cu cele importate.

Importurile de vinuri au crescut repede in ultima perioada si se asteapta ca vor creste si in continuare pina cel putin in anul 2000. In perioada 1993 - 1995 importurile de vin s-au dublat de la 5,9 la 16.4 milioane de dolari. De exemplu cota parte a SUA pe piata koreana creste cu 50 - 60% pe an si trebuie sa atinga 25% in anul 2000. Vinul este importat prin intermediul importatorilor licentiati. In 1996 s-a produs o crestere brusca la vinurile rosii, crestere ce contiunua si in prezent. Importatorii pot importa vinurile fara restrictii cantitative. In prezent exista la vreo 20 de importatori activi. Majoritatea lor detin si licente de vinzari en gros, ceea ce le permite sa vinda vinul detaillistilor. In conformitate cu legile koreene detaillistii nu pot cumpara marfa de la alti detaillisti. Deaceea in Korea exista un spectru larg de preturi la aceeasi sticla de vin.

Cel mai mare exportator catre Korea este Uniunea Europeana (in special Franta). Ea detine aproximativ 80% din piata. SUA are 10%, restul fiind impartit intre Australia, Chile si Africa de Sud.

Preturile la vinuri in Korea sunt destul de mari datorita taxelor de import ridicate si costrurilor mari de distributie. Korea aplica un sistem complicat de tarife la importul produselor alcoolice: tariful de import - 15%, taxa pe vin - 30%, taxa de educatie 10%, taxa pe valoarea adaugata (de la suma taxelor mai sus expuse plu valoarea vinului) - 10%. Mai departe merg comisioanele intermediarilor: cind el vinde vinul unui magazin en gros - 30%, cind el vinde vinul unui detaillist - 110% si cind el vinde vinul unui hotel de lux - 200%.

Cerintele de etichetare la vinurile importate: toata informatia rebuie sa fie in limba koreeana. Se mentioneaza: denumirea produsului, tara de origine, tipul produsului, numele importatorului, adresa si numarul telefonului, numarul licentei de import, data expirarii ei, taria si volumul, denumirea si volumul ingredientilor, denumirea locului unde produsul poate fi intors in caz daca el nu satisface cerintele calitatii, instructiuni de pastrare, denumirea aditivelor alimentare, informatia Ministerului Sanatatii privind daunele posibile pentru sanatate.

Back.

Home page.