Ce sint
costurile de comercializare
ale produselor agricole ?
Introducere
Consecuitivitatea de operatiuni ce implica
transferul produsului de la exploatarea agricola pina la
consumator constituie ceea ce numim lantul de
comercializare. Consumatorul poate locui in aceeasi
localitate ca si producatorul sau dimpotriva, sa fie un
consumator de culturi produse din cealalta parte a lumii. Toate
transferele implica activitati de comercializare sub mai multe
aspecte. Acestea implica costurile. La nivelul cel mai elementar,
acest cost poate sa corespunda timpului folosit de agricultor
pentru a ajunge pe jos pina la cea mai aproapiata piata si a
timpului necesar pentru realizarea tutoror legumelor. La nivelul
cel mai complex, un produs poate fi stocat pentru perioade
indelungate, transportat la distante mari si transformat de mai
multe ori pina va fi vindut.
De ce pretul unui produs vindut in magazin sau
la o piata cu amanuntul este deseori mult mai ridicat decit
pretul platit agricultorului? Costurile de comercializare nu sint
intotdeauna bine intelese. De exemplu, daca se stie bine ca
negustorii sau industriasii cheltuie bani pentru transportarea
sau ambalarea produsului sau pentru a cumpara combustibilul
necesar pentru functionarea unei mori, se uita citeodata ca mai
exista multe alte costuri mai putin evidente. Pentru ca aceste
costuri nu sint intotdeauna vizibile, agentii de comercializare
sint deseori acuzati de obtinerea beneficiilor excesive. Se
intimpla bineinteles, ca negustorii realizeaza profituri foarte
inalte, dar in alte cazuri, beneficiile lor vor fi reduse sau ei
vor inregistra chiar si pierderi. Fara indoiala, ca daca ei nu
obtineau in ansamblu un beneficiu, ei nu vor mai avea motive de
asi continua profesia, ceia ce ar fi in detrimentul
consumatorilor si agricultorilor.
In general, cu cit lantul de comercializare
este mai lung si mai complex, cu atit costurile de comercializare
sint mai ridicate. Iata de ce o simpla comparare a preturilor
platite agricultorilor si celor de vinzare cu amanuntul nu
permite de a judeca eficacitatea procesului de comercializare, in
masura in care ea nu tine cont de costurile implicate la
deplasarea produsului de-a lungul lantului de comercializare,
incepind cu agricultorul, pina la consumator. Asfel pentru a
compara in mod corect preturile platite agricultorilor si cele
platite de consumatori, e necesar de a cunoaste toate costurile
implicate. Numai cu aceasta conditie putem sti daca e vorba de un
beneficiu excesiv, daca sistemul de comercializare este ineficace
sau daca costurile ridicate sint justificate.
Costuri de preparare si de conditionare ale produselor
Daca pornim de la principiul ca recoltarea
produsului si transferul lui pina la locul conditionarii face
parte din costul de producere, atunci primul cost de
comercializare e legat de prepararea produsului. Aceasta
cuprinde curatirea, selectarea si calibrarea. Pentru majoritatea
agricultorilor si negustorilor la acest prim cost se alatura si costul
de conditionare. Conditionarea poate sa porneasca de la un
simplu sac de iuta, pina la ambalarea sub plastic pentru
expedierea directa a fructelor pina la magazinul alimentar.
Costuri de manutanta
La orice etapa a lantului de comercializare produsul va trebui sa fie ambalat si despachetat, incarcat si descarcat, stocat si destocat, dar suma totala a costurilor de manutanta poate fi destul de ridicata.
Costuri de transport
Odata ambalat, produsul este apoi transportat. In numeroase tari, transportul initial poate fi efectuat de agricultor sau de lucratorul agricol. Deasemenea, citeodata negustorii trimit agenti sa faca turneul agricultorilor, pentru a aduna productia lor intr-o zona centrala. Ca nota in introducere, preturile vor varia tinind seama de distanta ce separa agricultorul de piata. Dar ele vor depinde deasemenea si de starea drumurulor. Costurile de transport sint mai putin ridicate in tarile unde camioanele si combustibilul sint ieftine, decit in tarile unde drepturile de importare sint ridicate. Proprietarii de camioane trebuie sa-si cumpere vehiculele lor, prin urmare, costurile vor fi mai putin ridicate acolo, unde taxele de interes bancar sint mai mici, decit acolo unde ele sint ridicate. Uneori costul transportului este usor de calculat- in cazul cind agricultorul ( producatorul ) sau negustorul plateste un pret fix pentru un kg, dar sint momente cind e mai dificil. Aceasta se intimpla, de exemplu, cind producatorul sau negustorul arendeaza un camion pentru a trasporta diferite produse impreuna sau cind producatorul este stapinul acestui camion.
Pierderi
Pierderile sint frecvente in comercializarea produselor agricole. Chiar daca nimic nu e aruncat la rebut, produsele pot pierde din greutate atunci cind sint suprapuse sau in tranzit. Astfel, un kg de produs vindut cu amanuntul nu poate fi comparat cu un kg vindut de agricultor. Citeodata pierderi foarte mari sint inregistrate, anume in cazul fructelor si legumelor alterate. In general, pierderile sint mai ridicate in timpul campaniei principale, atunci cind se stopeaza piata si cantitati importante trebuie sa fie aruncate inainte de a fi vindute.
De regula, cu cit e mai importanta distanta
intre agricultor si consumator, cu atit sansele de pierderi sint
mai mari. Tratarea pierderilor in calculul costurilor de
comercializare este o intrebare relativ complexa. In special,
produsul care a fost cumparat de la producator, dar care nu a
fost vindut, aduce costuri pentru operatiile de conditionare, de
transport si antrepozaj. Chiar daca nu sint pierderi in
cantitate, pot fi pierderi in calitate, care se vor reflecta in
pretul de vindere a produsului.
Costuri de antrepozaje
Antrepozarea prezinta un cost important pentru
numeroase produse. Ca scop esential este prelungirea
disponiblitatii produsului pe o perioada mai lunga decit ar fi
fost vindut indata dupa recolta. Antrepozajul comercial se
bazeaza intotdeauna pe ipoteza ca pretul se va mari suficient in
timp ce produsul va fi stocat pentru a acoperi costurile
antrepozajului. Aceste costuri variaza in raport cu costurile
instalatiilor si gestiunea lor, dar deasemenea in raport cu
costul capitalului utilizat pentru cumpararea produsului stocat.
Daca un antrepozit este folosit la maximumul capacitatii sale in
cursul intregului an, costurile vor fi fara indoiala mai mici
decit daca ar fi fost utilizat timp de citeva luni si inca la o
jumatate din capacitatea sa.
Costuri de transformare
Prelucrarea prezinta deseori costuri
importante. Cereale ca porumbul si orezul trebuiesc prelucrate.
Pentru a calcula costurile totale de comerciazare, trebuie de
tinut cont de factorul schimbarii grauntelui neprelucrat in
graunte prelucrat, cit si de valoarea subproductelor eventuale.
Tindem de a da uitarii, de exemplu, ca pretul platit
agricultorului pentru un kg de orez nu poate fi comparat direct
cu cel platit de consumator pentru un kg de orez inalbit, pentru
ca nu mai e vorba de acelasi produs. Costurile de transfomare pot
varia conform eficacitatii intreprinderii ce efectuiaza
prelucrarea de capacitatea instalatiei de prelucrare si frecventa
cu care ea functioneaza. Ele vor varia deasemenea in raport cu
costurile intreprinderii, care pot depinde de pretul
carburantilor, costurile de amortizare, drepturile de importare,
impozite si salarii.
Costurile de investitie
Costurile de investitie sint extrem de importante chiar daca nu sint foare vizibile. Pentru a lucra, un negustor poate imprumuta bani de la banca. Dobinda pe care o plateste bancii pentru acest imprumut reprezinta un cost. Daca un comerciant foloseste propriul sau capital, nu putem spune ca el nu are cheltuieli, pentru ca el ar putea depune acesti bani la banca, cistigind in acest mod beneficii, in loc de a-i folosi in operatiile sale comerciale. Costul utilizarii propriilor fonduri este deci egal cu beneficiu pe care nu-l percepe. Economistii numesc aceasta un cost de oportunitate. Mai exista si alte costuri de oportunitate. De exemplu, un comerciant ar putea sa-si foloseasca timpul sau in alte sarcini. Pentru ca el sa se hotarasca sa se ocupe cu comercializarea, trebuie ca beneficiul pe care-l are din aceasta activitate sa fie mai ridicat decit alte posibilitati de venit. Citeodata trebuie sa fie in mod sigur mai ridicate, atunci cind se expune unui risc de a pierde banii.
Comisiuni si plati oficiale
Costurile descrise mai sus sint principalele costuri legate de comercializarea produselor agricole. Dar mai
exista si multe alte, si atunci trebuie sa le
avem pe toate prezente in minte, asa ca cheltuielile pentru
asigurare, costul informatiei de piata, cheltuielile pentru
reclama. Ele pot fi mai slabe intr-o tara si sa prezinte o
proportie importanta in alta tara. Persoanele ce folosesc piata
trebuie sa plateasca drepturi de acces la piata. Deseori ei
trebuie sa plateasca ca productia lor sa fie cintarita.
Comerciantii trebuie sa dispuna de o licenta si sa plateasca
drepturile de licenta. In unele pieti angrosistii cer comisiuni.
Mai sint si alte impozite ce trebuie platite. Toate aceste
costuri trebuie luate in consideratia la calcule.
Preturi si adaosuri comerciale
In sfirsit, costurile trebuie puse in relatie cu preturile de vindere cu amanuntul. Pe piata cu amanuntul, dimineata, rosiile se vind cu un pret ridicat ce pare ca trebuie sa fie extrem de rentabil pentru comerciant. Dar, seara el risca sa le vinda cu un pret destul de inferior, in masura cind stie ca a doua zi va veni o noua incarcatura cu rosii proaspete. Acest factor nu trebuie neglijat atunci cind se compara pretul de vindere cu suma totala platita agricultorului. Pretul platit de consumator reprezinta deci pretul platit agricultorului pentru marfa sa, la care se adauga toate costurile de transfer a acesteea pina la cumparator in modul cind el va cumpara mai mult de un beneficiu rezonabil pentru cei ce-si asuma comercializarea si transformarea, in despagubirea contributiei lor. Partea in procente a pretilui final care e aspirat de functia de comercializare se numeste adaos comercial. Se intimpla ca aceast adaos reprezinta un procent destul de inalt si sa fie folosit ca argument pentru a dovedi ca agricultorii si consumatorii sint exploatati. Cu toate acestea aceste adaosuri ridicate sint deseori in intregime justificate de costurile implicate. E imposibil de a sti daca aceste adaosuri sint rezonabile sau nu, daca nu se stie la ce corespund aceste costuri si cum sint ele calculate.