PIATA DE SUCURI DIN RUSIA

Acest articol tine de analiza potentialului comercial al pietei rusesti pentru sucurile de fructe din 1997. Cresterea pietei de sucuri pe parcursul a doi ani si jumatate este analizata insa opiniile producatorilor si importorilor principali de sucuri pe piata din Rusia sunt expuse. Conform participantilor la piata de sucuri, potentialul pietii de sucuri din Rusia este inalta. In acest articol, sucul este subinteles intr-un sens larg: el include toate varietatile de sucuri din fructe si legume: 100 procente - sucuri, nectar care contine de la 35 la 99 procente din sucurile naturale si bauturi din fructe care contin mai putin de 35 procente de suc.

1. Din 1995, piata de sucuri din Rusia a crescut stabil. Dezvoltarea pietii de sucuri a scazut putin anul acesta, insa importorii si producatorii nationali sunt increzatori ca niciodata in potentialul sectorului. In 1995, volumul pietei de sucuri din Rusia a estimat aproximativ 600 milioane litre anual, cu rata medie de consum pe cap de locuitor de 4 litre pe an, si in 1997, aceasta cifra a sarit la 700 milioane litre (aproximativ 5 litre pe cap de locuitar pe an). Cresterea in continuu a pietei in viitor depinde de doi factori principali: capacitatea de achizitie a consumatorilor si activitatea de piata a participantilor la piata. Totusi, unii experti cred ca va dura cel putin 5 ani inainte ca consumul pe cap de locuitor va putea sa depaseasca cifra de 10 litre pe an.

• Consumul de sucuri in Rusia in 1996: procentuajul populatiei care intrebuinteaza regulat sucuri
  

Suc	Procentajul populatiei
Portocale	31.17
Mere	23.61
Rosii	23.01
Persici	13.69
Caise	12.01
Struguri	10.60
Ananas	10.28

1. Conform Tetra Pak-ului, cel mai important exportator de echipament pentru ambalajul de sucuri antiseptice, piata de sucuri din Rusia devine stabila, si consumul de suc pare sa nu sa se schimbe in urmatorii citiva ani. Dupa datele expertilor Tetra Pak, chiar daca piata de sucuri va creste, consumul anual de sucuri pe persoana va atinge 10 litre nu mai devreme de o perioada de 5 ani.
   

Alexei Maksimov, Seful Directiei de Prelucrare a Produselor Alimentare a Departamentului de Marketing al ramurii Uniland Moscova, mentioneaza ca piata de sucuri din Rusia s-a stabilizat. Oleg Kuzmin, Directorul de Marketing al Wimm-Bill-Dunn, sustine ca piata de sucuri are un potential inalt in Rusia. Conform expertilor Wimm-Bill-Dunn, varietatea sucurilor pe piata ruseasca a crescut pe parcursul a ultimilor doi ani si jumatate. La fel, conform datelor lor, pe piata Moscovei au existat simultan de la 60 la 140 de sorturi de sucuri, si aproximativ 200 sorturi - pe piata ruseasca. In 1997, cel mai des consumate si cunoscute selectii de sucuri pe piata din Rusia includ urmatoarele: J-7 si Doctor Fresh (Wimm-Bill-Dann), Santal (Parmalat), Minute Maid (Coca-Cola), Sunpride (Gerber-Foods), Amtel, Dovgan, Sokos, Privet, Vico, Tampico (toate aceste sucuri sunt produse in Rusia), Jaffa Juice (Menken Drinks), Jaffa Delices (Zarden Jus de Fruits), Waiti (William Pitters), Zuegg, Fuctal, Tropic Solo, Hortex, Karat (aceste marci comerciale sunt importate).

3. Din 1995, in fiecare an numarul competitorilor de pe piata de sucuri din Rusia s-a dublat. Oleg Kuzmin a mentionat ca unii din distribuitorii lor chiar au considerat sa inceapa a produce personal sucuri ieftine. Insa consumatorii rusi pe parcursul ultimilor citiva ani au avut o experienta saraca in ceea ce priveste productia de calitate scazuta si gust prost, si acum cer o calitate mai inalta a productiei. Expertii sustin ca cheltuielile pentru stabilirea unei facilitati de producere a sucurilor din Rusia in 1997 sunt mai inalte: $ 2-3 milioane dolari SUA. Totusi, conform Wimm-Bill-Dunn, in circa doi ani aproape toate uzinele de produse lactate din Rusia, care dispun de echipament pentru producerea si imbutelierea produselor lactate va putea incepe producerea sucurilor. Atunci, problema va fi unde se va face distribuirea si vinzarea acestor sucuri.

Specialistii sustin ca cea mai probabila cale de producere regionala a sucurilor va fi absorbtia intreprinderilor locale de catre companiile mari care si-au gasit deja nisa pe piata de sucuri. Unii importori, asa ca Coca-Cola (sortul Minute Maid), Bauturile Continentale (Del Monte), Parmalat (Santal) si altele stabilesc facilitati de producere si retele de distribuire in Rusia. Cesare Cianci, Directorul Comercial Parmalat East, sustine ca Parmalat finanteaza in mod activ producerea si distribuirea sucurilor Santal in Rusia. Parmalat i-si planifica sa cheltuie 30 milioane dolari SUA in stabilirea facilitatilor de producere in Rusia in anii 1995-1997. Dl. Cianci a mentionat ca guvernatorii citorva orase rusesti s-au interesat in proiectele de investitie Parmalat si au invitat companii straine pentru a coopera cu ei.

Statistica importurilor este urmatoarea: circa 55% de sucuri este importata in Rusia si 45% este produsa pe loc (30% este vinduta in ambalaj aseptic si circa 15 % este vinduta in sticle si cutii).

4. In ceea ce priveste climatul de import, nu exista privilegii nici pentru un importor de sucuri. Ca rezultat, unii importori prefera sa stabileasca facilitati de producere in Rusia. O alta dificultate este implimentarea unor cerinte noi de etichetare a produselor alimentare care cer ca informatia referitoare la impachetare sa fie in limba rusa. Unii experti sustin ca aceasta cerinta va fi cauza pentru sucurile din Ungaria si unele din Europa de Vest sa dispara de pe piata ruseasca. O alta dificultate pentru importori este ca pentru a face publicitate sortului nou de suc este nevoie de investitii mari. Conform Aleksei Maksimov, cind Uniland a inceput producerea si vinzarea in Rusia a sortului nou de suc Tropic Solo, ei trebuiau sa cheltuie mai mult de 2 milioane dolari SUA in primul an. Boris Platonov, Directorul Departamentului de Vinzari a Sucurilor al Companiei Prodinter (distribuitorul sortului Amtel), a mentionat ca daca compania incepe producerea unui sort nou, niciodata nu va putea obtine plata pina cind distribuitorul nu vinde productia. Alt obstacol este ca preferintele clientilor trec de la sorturile straine la cele rusesti.

OML Managerul International (distribuitorul exclusiv al sortului Sunpride in Rusia) sustine ca publicitatea devine din ce in ce mai importanta pentru piata de sucuri din rusia. Bugetul pentru publicitate al Wimm-Bill-Dunn pe 1997 este 43% mai mult decit in 1996. Probabil aceasta este una din cauze ca compania este liderul pietii de sucuri din Rusia. In 1995, Wimm-Bill-Dunn a produs 44 milioane litre de suc, in 1996 - circa 90 milioane, si in 1997 ei au planificat sa produca 120 milioane.

Sergei Filippov, directorul Comercial al Savar-95, distribuitor al sortului francez Jaffa Delices, a mentionat ca in 1995-1996, volumul vinzarilor de sucuri s-a dublat in Rusia, si in 1997, ei s-au asteptat la o crestere de 50% datorita asortimentului mai mare si distribuirii mai bune.

Compania canadiana McCain a marit vinzarile sucului SUNLAND de opt ori din 1995. Aceasta companie vinde sucurile ei numai Moscovei si St. Petersburgului, dar i-si planifica sa stabileasca o retea regionala de distriburire. Opinia expertilor in ceea ce priveste vinzarile sucurilor scump importate in regiunile din Rusia este ca piata pentru astfel de sucuri este in prezent nefavorabila. Companiile care aduc astfel de sucuri in regiunile date, de obicei o fac numai cu scopul de a crea asortiment.

5. Unii specialisti sustin ca doua obstacole mari in consumarea sucurilor in Rusia sunt capacitatea de consum scazuta si cultura saraca de consum a sucurilor. Adica, nu exista traditii de servire a sucurilor cind le este sete si nu le servesc regulat diminetile sau in timpul mesei. Will-Bill-Dunn a largit productia pachetelor mici de sucuri (de 0.25 litre) care se consuma vara de doua ori mai mult decit iarna. Dupa Oleg Kuzmin, Directorul de Marketing Wimm-Bill-Dunn, iarna aceste pachete mici constituie circa 10% din vinzari, si vara ajunge la 25%.

Impachetarea este un factor de vinzare important. Impachetarea aseptica este cea mai intrebata pe piata. Dupa unii experti, sortul SUNLAND McCain si-a pierdut competitia in Moscova deoarece este vinduta in sticle ci nu in pachete aseptice convenabile. Pachetele aseptice cu capace plastice au fost cele mai competitive pe piata din Rusia in 1997. Acest fel de impachetare a devenit un mod traditional de imbunatatire a image-ului marcii in 1996-1997. Acest ambalaj costa aproximativ 0.05 dolari SUA mai mult decit cel obisnuit, dar pretul sucului devine mai mare. Din nefericire, aceasta tendinta nu depinde de calitatea sucului.

Un alt factor care influenteaza image-ul marcii sucului in Rusia este distribuirea lui. Companiile importante de distribuire a sucurilor lor nu numai prin magazine dar si prin restaurante, cafenele si baruri. Barurile, cafenelile si restaurantele consuma circa 10% din piata de sucuri din Moscova.

6. In general, piata sucurilor de fructe in Rusia este favorabila. Pe parcursul a ultimilor doi ani si jumatate, numarul companiilor care produc sucuri in Rusia a crescut suficient datorita schimbarilor ce au avut loc in politica vamala si in preferintele clientilor. Cei mai competitivi importori sunt cei care stabilesc facilitati de producere si retele de distribuire in Rusia. Specialistii sustin ca stabilirea unei noi facilitati de producere in 1997, solicita o investitie de circa 2-3 milioane dolari SUA.

Go back.

Home page.

Top of the document.